| 1.
|
RECTI'UNE, recţiuni, s .f. (Gram.) Calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcţie prepoziţională; legătura dintre cuvinte si determinantele lor; regim. [Pr.: -ţi-u-] - Din fr. rection, germ. Rektion.
Sursă
: DEX'98
(56701)
- IoanSoleriu |
| |
| 2.
|
RECTI'UNE s. (GRAM.) regim.
Sursă
: Sinonime
(205626)
- siveco |
| |
| 3.
|
recţi'une s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. recţi'unii; pl. recţi'uni
Sursă
: DOR
(277354)
- siveco |
| |
| 4.
|
RECTI'UN//E ~i f. lingv. Proprietate a unui cuvânt de a impune determinantului o formă de caz oblic. [Sil. -ţi-u-] /<fr. rection, germ. Rektion
Sursă
: NODEX
(350970)
- siveco |
| |
|
|